Văd o licărire în amurg,
Prezența Ta, Isus, mă liniștește
Și valurile vieții curg,
Dar brațul Tău puternic mă păzește.

Privesc spre cerul înstelat
Și mă întreb cum aș putea,
La Tine să ajung îndat'
Și să mă bucur în împărăția Ta?

Un vuiet lin coboară și-mi șoptește
Că zi de zi Tu ești cu mine
Și-n cer senin și în furtună
Să mă bucur neîncetat de Tine.

Căci dragostea Ta o arăți
Celui ce pe pământ se încrede-n Tine
Și face din al Tău Cuvânt
Pilonul vieții în a lui trăire.

Că nu pot să am cerul cu Isus
Dacă pământul meu e fără Tine;
Nu pot fi rob plăcerilor murdare pe pământ
Și-apoi în rai eu să domnesc cu Tine.

Gândul acesta se înfiripă
Și-o liniște deplină mă cuprinde,
Căci știu că în curând Te voi vedea
Și porți de mărgăritar înaintea mea
Se vor deschide.

Simt cum pleoapele se-ngreuiază,
M-aplec spre Tine, preabun Tată
Și învăluit în a Ta iubire
Adorm la pieptul Tău îndată.