N-AM SA UIT... NU POT UITA


N-am sa uit... bunătatea iubirii,
Ce-a pătimit crucea, pentru mine.
Am să-nalţ cântarea mulţumirii,
Ca mărturie la greu şi la bine.

Nu pot uita... iubirea revărsată,
Din bunătate, peste sufletul meu.
Nu pot uita... iubirea nemăsurată,
Mângâierile Lui Dumnezeu.

N-am să uit... cum m-a scăpat.
Şi m-a urcat pe stânca izbăvirii.
Din iubire... cât sânge a vărsat,
La cruce semnând harul mântuirii.

Nu pot uita... negura de-ntuneric,
Ce mă afunda în neagra-ntristare.
Cum a fost risipită de feeric,
Ca răspuns al iubirii îndurătoare.

Nu pot uita... răspunsul luminii,
La rugăciunile ce abia mai urcau.
De pacea, din mijlocul furtunii.
Şi bucuriile ce inima umpleau.

Nu pot uita... seninul mulţumirii...
Şi roua rugăciunilor aprinse.
Cum mă ridica cântarea iubirii,
Cu aripile spre eternitate întinse.

N-am să uit... zorii primăverii,
Care mijesc după norii de chin.
Când vindecate-s rănile durerii,
Pe-al rugăciunilor cer senin.

Nu pot uita... cum stă mărturie,
Cuvântul agape, din eternitate.
Ce pune în mine... o vie tărie,
Că am... de mântuire şi eu parte.

Amin