O, vin naintea Ta Isuse
iartă-mă, că ți-am greșit
Că-n umblarea mea în lume
nu arat că sunt pocăit.

Atâtea vorbe seci rostesc
ce n-au nici o valoare
În loc, cuvinte sfinte să vorbesc
ce pot aduce vindecare.

Faptele îmi lasă de dorit
cele bune, îmi sunt rare
În loc, s-ajut pe cel necăjit
stau și stau în nepăsare.

Nu mă mai rog, ca altă dată
nu mai citesc la fel Scriptura
Viață mea, este destrăbălată
inima mi-a copleșit-o ura.

Alerg zi de zi, s-adun averi
ce într-o zi vor arde toate
În loc, s-adun în cer comori
ce țin pentru eternitate.

O, te rog, ca să-mi ajuți Isuse
să-mi dai putere să mă-ndrept
De-acum să întru la împlinire
să-mi ardă focul dragostei în piept.

Să-ncep să te mărturisesc
să se vadă pocăița-n fapte
Lumina Ta s-o răspândesc
celor ce trăiesc în noapte.

Să merg să vizitez sărmanii
să le duc din pâinea mea
Să nu-i mai dau vreodat' uitării
ajută-mi, te rog și la aceasta.

Fă-mi inima izvor de dragoste
să pot iubii deplin cuvântul Tău
Să îi iubesc pe cei de lângă mine
să nu le fac nicicând vreun rău.

Să mă căiesc de lăcomie
ce-atâta timp m-a stăpânit
S-adun de-acum comori eterne
sus în cerul Tău sublim.

O, Doamne, îmi e atâta de rușine
c-am săvârșit fărădelege
Acum, plângând sub cruce
îți cer iertare și-ndreptare
la sfânta și scumpa pocăință!