„Curajul lui Iosua, slujitorul credincios”**


Sub cerul sfânt, cu munți de foc,
Iosua se ridică, sub veșnicul soroc.
Un slujitor ales, de Domnul chemat,
Să ducă poporul în ținutul curat.

În umbra lui Moise, el a crescut,
Cuvântul Domnului, în inimă-a avut.
Pe când Moise urca pe munte să vorbească,
Iosua, plin de credință, începea să crească.

„Întărește-te și îmbărbătează-te”, a spus Domnul cu glas tare,
„Nu te teme, căci Eu voi merge înainte, spre orice hotare.”
Iosua a ascultat, cu inima deschisă,
Și poporul lui Israel, din pustie s-a desprins, învingând ispită.

Iordanul s-a despicat la porunca sa,
Și poporul a pășit, plin de nădejde și slava Sa.
Cu chivotul legământului în față,
Au văzut minuni și-au mers cu fața senină, plină de viață.

Dar în fața Ierihonului, cetatea de piatră,
Iosua a strigat către cer, spre lumină înaltă.
„Doamne, Tu ești stânca mea și scutul meu,
Călăuzește-ne în lupta aceasta, precum numai Tu știi ce e greu.”

Șapte zile poporul a ocolit zidurile grele,
În tăcere, în rugăciune, în așteptarea zilei senine.
Și la sunetul trâmbițelor, zidurile s-au prăbușit,
Iosua și poporul au biruit, în Numele Celui de neînvins.

Cu sabia în mână și credința în piept,
Iosua a condus, fără pas în deșert.
El a ascultat glasul Domnului cel mare,
Și fiecare luptă a fost o închinare.

Dar nu doar victoriile l-au definit pe slujitor,
Ci umilința, dragostea și ascultarea de Creator.
Când poporul s-a răzvrătit, când greutăți au venit,
Iosua a rămas drept, neclintit și neobosit.

Și în fața întregului Israel, el a strigat cu putere:
„Eu și casa mea vom sluji Domnului în veșnicie și iubire!”
Iar pământul promis l-a împărțit cu dreptate,
Împreună cu Leviții și poporul, ca o mare cetate.

Acesta e Iosua, bărbatul credincios,
Cel care a învins în Numele lui Hristos.
Fie ca povestea lui să fie inspirație și lumină,
Să ne învețe pe toți să urmăm calea divină.