** „Iuda și lanțurile de aur – Căderea unui suflet din iubire de arginți”**


Iuda, nume greu, nume căzut,
Cel ce-a vândut iubirea, sufletul său pierdut.
Trădat-a pe Domnul pentru treizeci de arginți,
Iubirea de bani, blestemul cel nesfârșit.

Cum ai putut, Iuda, să stai la masă,
Să mănânci pâinea ce viața o pasă,
Și totuși, în umbră, să faci târg cu cei răi,
Pentru câteva monede, să-L vinzi pe Cel din văi?

Erau multe în lume, bogății fără sfârșit,
Aur și argint, comori ce-au apus sub nisip,
Faraonii Egiptului le-au dus în mormânt,
Dar hoții le-au furat, și timpul le-a înfrânt.

Căci iubirea de bani e rădăcina cea rea,
Ce crește-n inimi, aducând moartea grea.
Așa cum și tu, Iuda, ai cedat ispitirii,
Arginții te-au atras, lăsându-te pradă pieirii.

Odată, în tăcerea unei nopți reci,
Ai mers cu preoții, cu torțele aprinse-n veci.
Și în grădina Ghetsimani, l-ai sărutat pe Cel Sfânt,
Trădându-l pentru bani, căzând sub pământ.

Ce folos, Iuda, ai avut din acest preț?
Ai câștigat doar rușine, un nume blestemat pe veci.
Arginții i-ai aruncat în templu, fără rost,
Căci conștiința te mustra, inima îți era un prost.

Și în lume, din veacuri și până-n ziua de azi,
Oameni cad din cauza banilor, ca niște brazi.
Își pierd libertatea, își vând sufletul pentru nimic,
Și apoi, în celule, rămân în păcatul lor, de nedesfăcut.

Cât aur a fost furat din mormintele vechi,
Faraonii, cu comori, sub nisipuri deșarte,
Mafiile de azi, hoții de fier, și aur ascuns,
Toți trăiesc în umbra iubirii de bani ce-a apus.

Dar banii nu dau pace, nici fericire, nici har,
Căci aurul e doar un metal, un idol în zadar.
Iuda, ai fost orb la lumina ce strălucea,
Și pentru arginți, ai pierdut comoara cea grea.

Câți oameni sunt azi asemenea ție,
Care se vând pentru arginți, pentru glorie pustie?
Câți privesc la bani ca la un dumnezeu,
Dar sfârșesc în ruină, în întuneric, mereu?

Polițele sunt pline de cei ce-au furat,
De oameni ce-n lanțuri au fost prinși, legați.
Pentru iubirea de bani, pentru averi efemere,
Au uitat de suflet, de cer și de Dumnezeu în veșnicie.

Iuda, numele tău e scris în blestem,
Ca un avertisment pentru oricine în ascuns,
Să nu lase banii să-i fure inima și viața,
Să nu vândă iubirea, căci e calea spre moartea grea.

Domnul, însă, a murit pentru toți, și pentru tine,
Chiar dacă tu l-ai trădat, El a iertat cu sine.
Dar ai fost pierdut, căci ai ales drumul cel rău,
Și ai lăsat în urmă doar plânsul și golul tău.

Aceasta e lecția vieții lui Iuda, cel căzut,
Care pentru treizeci de arginți pe Domnul l-a pierdut.
Să învățăm din povestea lui, să nu ne lăsăm pradă,
Iubirii de bani, care doar durere ne-ar aduce în ogradă.

Fie ca aceste versuri să atingă inimi,
Să ne ferească de ispite, de false lumini.
Căci adevărata comoară nu-i în bani,
Ci în credința curată, în harul fără ani.