**„Tâlharii de pe cruce”**



Sub cerul plumburiu, la marginea cetății,
Trei cruci se-nalță-n tăcerea dimineții,
Pe mijloc e Domnul, purtând a lumii grea povară,
Iar lângă El, doi tâlhari, legați de vechea ocară.

Unul, cu inima împietrită, vorbește cu batjocură,
Întrebându-L pe Hristos de ce nu Se mântuiește singur,
Dar celălalt, cu lacrimi amare în privire,
Recunoaște păcatul, și cere îndurare din iubire.

„Noi ne merităm crucea, noi am greșit mereu,
Dar El, Iisus, e sfânt, neprihănit, e Dumnezeu.
Adu-Ți aminte, Doamne, când vei veni în slava Ta,
De mine, un păcătos, pierdut în lumea rea.”

Și Domnul Iisus, pe cruce în chinuri mari,
Îi promite împărăția unuia dintre tâlhari.
„Astăzi vei fi cu Mine în Raiul cel ceresc,”
Un cuvânt de har divin, pentru cel ce a crezut smerit, firesc.

Și așa stă povestea răstignirii pentru noi,
Fiecare dintre noi suntem tâlhari în jocul cu noroi,
Răstignim pe Domnul Iisus cu gânduri, fapte, cu păcat,
Dar mila Lui ne cheamă la pocăință, la un suflet curat.

În fiecare zi ne-ntoarcem la pofta lumească,
Și crucea Lui e iarăși grea, din vina omenească,
Dar El ne iartă și ne cheamă, blând, mereu la El,
Căci Hristos vrea să ne dea din harul Său fidel.

Privind la cruce, între doi tâlhari pierduți,
Să ne gândim la noi, la zilele ce curg tăcute,
Căci fiecare dintre noi purtăm în noi păcatul greu,
Dar prin pocăință și credință, ne întoarcem la Dumnezeu.