**Ucenicii cei aleși de Domnul Sfânt**



Au fost doisprezece, aleși cu dragoste mare,
Ucenici ai Domnului, lumini în fiecare zare.
Pe drumuri sfinte, cu El au pășit,
Prin harul iubirii, pe toți i-a sfințit.

Petru, stânca tare, credinciosul neînfricat,
Cu inima lui plină, de Iisus a fost chemat.
Iar Ioan, ucenicul dragostei divine,
A dus mai departe cuvântul cel fără rușine.

Andrei, frate blând, pe mulți i-a chemat,
Spre Domnul iubirii, să fie luminat.
Iacov, fratele lui Ioan, prin credință și har,
A rămas credincios, chiar până la hotar.

Filip, cel ce a vorbit de Iisus cu avânt,
Pe căi de lumină, a mers tot mai sfânt.
Bartolomeu, în umilință s-a plecat,
A dus adevărul de Domnul lăsat.

Matei, vameșul, la El s-a întors,
Din lumea păcatului, harul l-a scos.
Iacov cel Tânăr, de El nu s-a dezlipit,
Cu râvnă cerească, adevărul a vestit.

Simon Zelotul, cu foc în inima sa,
A trăit pentru Domnul, cu dragostea sa.
Iuda, cel ce a căzut prin trădare,
Ne-a arătat ce înseamnă o inimă amară.

Toma, cel necredincios, dar apoi credincios,
A atins rănile, a strigat "Domnul meu glorios!"
Și Iuda, cel drept, care în liniște sta,
Cu cuvântul iubirii, pe mulți îmbărbăta.

Aceștia doisprezece, flăcări vii de credință,
Au adus prin lume iubirea Lui, nemărginire,
Prin harul divin și jertfa Lui sfântă,
Au luminat pământul cu credință adâncă.