**Cei 12 aleși – Lumina Domnului**



Din neam în neam, s-a spus cuvântul sfânt,
Că Domnul va veni, lumină pe pământ.
Și-n acele zile, când timpul s-a copt,
El alege pe cei doisprezece să-I urmeze tot.

Pe malul mării, cu năvod și pește,
Petru și Andrei, chemarea o simte firește.
„Veniți după Mine, vă fac pescari de oameni!”
Și lăsară tot, să urmeze un alt drum de la semeni.

### **Petru – Piatra neclintită**

Petru, cel stâncos, cu foc în suflet tare,
A fost mereu primul, călit prin încercare.
Deși el s-a lepădat, din frică și durere,
Domnul l-a ridicat, i-a dat din nou putere.

„Pe această piatră, Biserica voi zidi,”
I-a spus Iisus, când Petru a mărturisit credința, și.
De-atunci, el a predicat cu-n foc neîncetat,
Și-a dus în lume vestea: „Hristos a înviat!”

### **Andrei – Păstorul lin al turmei**

Andrei, fratele blând, a doua chemare,
Nu se sfia să meargă, să ducă alinare.
El, cel ce l-a găsit întâi pe Mesia sfânt,
Și-a chemat fratele la Domnul, spre Cuvânt.

Cu glas lin, a dus speranța, vestea cea bună,
În multe țări și locuri, în ploaie și sub lună.
Păstor al turmei, tăcut, dar ferm pe cale,
Și-a dus crucea-n lume, fără a face cale.

### **Iacov și Ioan – Fiii tunetului**

Iacov și Ioan, fiii tunetului mari,
Au fost chemați și ei, în clipele necesare.
Foc în inimă, dorința lor era fierbinte,
Dar Domnul le-a dat lecții sfinte.

„Nu pentru putere, voi să căutați,
Ci cu dragoste și slujire să umblați.”
Iacov, martir întâi, a plătit cu viața,
Dar Ioan, apostolul iubirii, a dus speranța.

### **Filip și Bartolomeu – Vestitorii îndepărtați**

Filip, cel ce l-a găsit pe Natanael,
L-a dus la Domnul, la cel sfânt Carmel.
„Vino și vezi,” a spus cu blândețe,
Și Bartolomeu a crezut în făgăduință.

Împreună, au mers dincolo de hotare,
Să ducă vestea sfântă, fără-ncetare.
Din nord în sud, spre est și apus,
Au vestit împărăția, pe Domnul Iisus.

### **Matei – Vameșul schimbat**

Matei, vameșul păcătos,
A fost chemat de Domnul Hristos.
La masa lui bogată, s-a lepădat de avuție,
Și-a urmat pe Domnul, găsind o nouă bogăție.

El a scris Evanghelia cu har și iubire,
A dat mărturie, a lăsat amintire.
Cuvintele lui, rămase scrise în veac,
Lumina pentru toți, când drumurile se fac.

### **Toma – Credința din îndoială**

Toma, cel ce n-a crezut,
Că Domnul a înviat cu chipul cel cunoscut.
Dar când mâinile și rănile a pipăit,
Încrederea lui s-a întărit.

„Domnul meu și Dumnezeul meu!”
A strigat cu lacrimi, cu suflet greu.
Din îndoială, credință a crescut,
Și-n lume cuvântul cel viu l-a dus.

### **Simion Zelotul și Iuda – Ultimul loc necunoscut**

Simion, cel zelot, cu inima fierbinte,
A crezut din suflet, cu cuvinte.
A mers cu frații să vestească pacea,
Iar cuvântul Domnului, pretutindeni să-l desfacă.

Iuda, cel care l-a trădat pe Mântuitor,
N-a înțeles iubirea, a ales alt dor.
Dar lecția lui rămâne un avertisment clar,
Să nu lăsăm iubirea să cadă-n zadar.