**Titlu: "Jertfa lui Avraam și Credința Nestrămutată"**



Într-o zi a credinței, sfântă și grea,
Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, fără întârziere, fără veste rea.
„Avraame,” a spus Domnul, cu glasul blând,
„Ia pe fiul tău, pe Isaac, cel mai drag,
Și du-l pe muntele Meu, ca jertfă să-l dai,
Fiul tău preaiubit, pe care tu-l iubești nespus de mult.”

Avraam s-a plecat, cu sufletul copleșit,
Dar n-a cârtit, căci știa că Domnul știe mai bine,
El care cerul și pământul a zidit,
Și viața din praf a făcut să lumine.
Credința lui era mai tare ca stânca,
Și-n inimă purta hotărârea Lui mare.

Isaac, fiul său, tânăr și curat,
Nu știa ce grea încercare urma,
Dar lângă tatăl său mergea, încrezător,
În necunoscut, cu inima plină de dor.
Muntele Moria se ridica înainte,
Ca un simbol al jertfei sfinte și fierbinte.

Pe drum, Isaac întrebă, cu un glas tremurat,
„Tată, focul și lemnele avem, dar unde e mielul?”
Avraam, cu ochii umezi, dar credincios, a răspuns:
„Dumnezeu va purta de grijă, fiul meu iubit,
El va da jertfa potrivită, la timpul cuvenit.”

Ajunși pe munte, lemnele pe altar au pus,
Și Isaac a înțeles atunci ce urma să fie.
Cu inima strânsă, dar fără să se împotrivească,
S-a lăsat legat, pe altarul de piatră,
Și tatăl său a ridicat cuțitul strălucitor,
Pentru a aduce jertfa pe care Domnul o ceruse.

Dar, iată, un glas din cer a răsunat,
„Avraame, Avraame, nu atinge copilul, nu-l omorî!
Acum știu că tu Mă temi cu adevărat,
Căci nu ți-ai cruțat nici măcar fiul tău cel drag.”
Și Avraam, cu mâinile tremurânde,
A lăsat cuțitul jos, și și-a îndreptat privirea.

Un berbec prins cu coarnele în tufiș,
A fost jertfa pe care Domnul a rânduit-o,
Și credința lui Avraam a fost încununată,
Cu binecuvântări mari și nesfârșite.
„Pe muntele Domnului,” a spus Avraam cu bucurie,
„Se va vedea grija Lui, pentru fiecare zi.”

Acest act de ascultare și jertfire,
A fost o lecție a credinței fără hotare,
O lecție ce dăinuie în toate veacurile,
Căci Domnul cere credință, nu doar fapte mari,
El vede inimile și credința pură,
Și pe cei ce-L urmează, El îi ridică din umbră.

Aceasta nu e doar povestea unui om din vechime,
Ci e chemarea fiecăruia dintre noi,
Să-L urmăm pe Domnul fără ezitare,
Să ne dăruim inimile, fără ezitare sau zăbavă.
Căci zilnic suntem puși la încercare,
În dragoste, în răbdare și în credință tare.

Și, așa cum Avraam a fost încercat,
Și noi, în viața noastră, suntem testați,
Fie că ne cerem visurile cele mai dragi,
Sau lucrurile la care ținem cu mult drag.
Dar Domnul vede dincolo de jertfa noastră,
Și ne răsplătește cu pace și har, în mod vast.

Căci Dumnezeu ne vrea inimile curate,
Și încrederea noastră, fără de îndoială,
El nu cere sacrificii de sânge sau păcate,
Ci o viață trăită în lumină, fără tulburare.
Când El ne cere să dăm ceea ce iubim,
Ne oferă în schimb iubirea Sa, ca dar divin.

Istoria ne-a arătat cum alți oameni au încercat,
Să-și aducă jertfe zeilor falși, care n-au răspuns.
Într-o veche poveste, cineva a crezut
Că zeul cerului i-a cerut jertfa supremă,
Și-a ucis copila, cu speranța că va câștiga,
Dar n-a primit decât întuneric și deznădejde, nicio mângâiere.

Căci zeii cei falși n-au puterea divină,
Ei cer, dar nu dau înapoi viața.
Numai Dumnezeul cel adevărat e izvorul vieții,
Și El nu cere moarte, ci ascultare și iubire,
Prin jertfa Lui, noi trăim, nu murim,
Și în credința noastră, noi ne-nnoim.

Din istoria lui Avraam învățăm,
Că Dumnezeu nu ne lasă niciodată în întuneric,
Când ne cere să dăm, ne dă înapoi,
Mai mult decât ne putem imagina sau visa.
Căci planurile Sale sunt mari și bune,
Și-n mâna Sa suntem toți ca lutul pe roată.

Astăzi, la fel ca atunci, Domnul ne cheamă,
Să trăim în credință, fără frică sau teamă,
Să ne aducem pe noi înșine ca jertfă vie,
Și să-L urmăm în dragoste și smerenie.
Căci credința adevărată nu se clatină,
Ci rămâne tare, chiar și în fața morții.

Și așa cum Avraam a fost binecuvântat,
Și noi vom primi daruri mari, fără de sfârșit,
Când ne încredem în Domnul și-I urmăm chemarea,
Vom găsi pace, bucurie și mântuirea cea mare.
Căci El este Tatăl nostru iubitor,
Și ne poartă în brațe, în orice trecător.

---


Această poezie lungă și profundă, inspirată din Biblie, ne amintește de puterea credinței și de încrederea neclintită în Dumnezeu, care ne cere să ne aducem inimile ca jertfă vie.