**Ascultarea lui Avraam**



Avraam, bărbatul drept și sfânt,
În fața Domnului, a plecat ascultând,
Când Glasul Ceresc i-a spus: „Ridică-te,
Ia pe fiul tău, pe Isaac, du-l pe munte."

Cu inima grea, dar credință înaltă,
El a pornit pe calea tăcută și sfântă.
Știa că-n mâinile lui Dumnezeu stă,
Orice viață, orice suflare, orice stea.

Trei zile de drum, în tăcere pășea,
Pe munte-nalt, cu fiul său se-ndrepta.
„Tată, unde-i mielul de jertfă adus?"
„Dumnezeu va purta de grijă", răspunsu-i a spus.

Când ajunse sus, altarul zidi,
Cu lacrimi în ochi, pe fiul său îl privi.
Îl așeză pe altar, cu brațul ridicat,
Dar îngerul Domnului strigă: „Oprește-te, bărbat!"

Credința ta e mare, încercată-n foc,
Isaac va trăi, Dumnezeu a rostit pe loc.
Și un berbec din tufiș, în jertfă a fost dat,
Avraam a lăudat pe Domnul, minunat.

Prin fapta lui sfântă, credința a dovedit,
Avraam de Dumnezeu a fost cinstit.
Azi, noi toți ne-amintim de acest bărbat,
Ce prin ascultare pe Domnul l-a înălțat.

**În loc de jertfă, ascultare cere,
Căci prin credință, omul biruiește-n tăcere.
Dumnezeu va purta mereu de grijă,
Pe calea dreptății, niciodată nu te frământă frică. **

///

Această poezie subliniază ascultarea și credința lui Avraam, reflectând importanța de a avea încredere în Dumnezeu chiar și în încercări. Sper să te inspire și să îți aducă un gând profund despre credință.