**Viața lui Petru, Apostolul Credinței**


Pe țărmul Galileii, sub soarele blând,
Un pescar simplu, cu inima plină de gând,
Trudea zi de zi între mreje și vâsle,
Dar viața sa urma să fie schimbată pentru veșnicie.

Simon se numea, dar Petru va fi chemat,
De Însuși Iisus, de Domnul Cel Înălțat.
„Vino după Mine, pescar de oameni vei fi,
Pe calea credinței vei păși, fără a privi înapoi, fără teamă de-a muri.”

Cu inima deschisă și sufletul curat,
Petru a lăsat tot, și de Domnul s-a legat.
A umblat pe ape, cu credință și îndoială,
Dar mâna Domnului l-a salvat din apă, ca dintr-o oarbă cale.

A văzut minunile, a văzut cerul deschis,
Când Iisus a dat hrană mulțimii, s-a simțit învins.
Dar Petru, apostolul plin de zel, a avut și el slăbiciuni,
Când, în ceasul greu, Iisus l-a mustrat, spunând: „Vei cădea, de nu te supui.”

„Eu niciodată, Doamne, nu Te voi trăda!”
Striga Petru, cu inima aprinsă de iubire.
Dar când ceasul a venit, și frica l-a cuprins,
De trei ori s-a lepădat, sub privirea Lui, l-a respins.

După ce cocoșul a cântat, s-a frânt de durere,
În ochii lui Iisus, Petru și-a văzut vina și-a căzut în tăcere.
Dar iubirea divină, mai mare decât orice păcat,
L-a ridicat pe Petru, l-a iertat și l-a înălțat.

„Mă iubești, Petre?”, Iisus l-a întrebat din nou,
„Da, Doamne, știi că Te iubesc,” a răspuns el cu dor în sufletul său.
„Paște oile Mele,” i-a spus Iisus cel blând,
Și din acel ceas, Petru s-a schimbat, a devenit un stâlp al credinței în lume.

Când Duhul Sfânt a coborât în ziua Cincizecimii,
Petru a vorbit cu putere, cu focul divin în privire,
Și mii de suflete s-au pocăit atunci,
Din gura celui care odată fusese slab, acum era neînvins.

El a călătorit, vestind Evanghelia departe,
Purtând crucea grea a credinței în orice parte.
A schimbat destine, a adus mântuire,
În numele lui Iisus, a făcut fapte mari și minuni de iubire.

A suferit persecuții, a fost închis,
Dar nicio suferință nu l-a clătinat,
Căci Iisus îi spusese că va suferi mult,
Dar va primi cununa vieții în cerul înalt.

Și în final, martirul credinței a devenit,
A fost răstignit, dar cu capul în jos, a suferit.
Nu s-a considerat demn de moartea Lui Hristos,
Dar a întâmpinat-o cu curaj, luminos și glorios.

Astăzi, Petru este printre sfinți, acolo sus,
Un exemplu de iubire, credință și har divin.
Viața lui ne învață să fim tari în credință,
Să căutăm iertarea și să trăim în lumină și pocăință.

Căci chiar și atunci când cădem în păcat,
Iisus ne ridică, cu brațele întinse,
Ne iartă, ne învață să mergem pe calea Sa,
Să fim credincioși și să ne îndreptăm privirea spre stele.

-