**Poezia inspirată din 2 Petru, capitolul 2**


În mijlocul norodului, au apărut minciuni,
Profeți falși și-nvățători, cu gânduri necurate,
Strecurând erezii pe furiș, spre pieirea lor,
Lepădându-se de Domnul care i-a răscumpărat din moarte.

Mulți îi urmează, pe căi pline de păcat,
Și adevărul sfânt este vorbit de rău,
Cuvintele lor sunt pline de înșelăciune,
Lăcomia lor, un jug greu asupra tuturor.

Dumnezeu nu a cruțat pe îngerii căzuți,
I-a aruncat în Adânc, în lanțuri legându-i,
Nici lumea veche nu a scăpat de judecată,
Când potopul a lovit pe cei nelegiuiți, fără milă.

Sodoma și Gomora, cetăți pline de păcat,
Au fost transformate în cenușă de Dumnezeu,
Pentru a fi pildă celor ce trăiesc în stricăciune,
Dar Lot, neprihănitul, a fost scăpat cu credință.

Cei care poftesc trupul altuia,
Și disprețuiesc stăpânirea divină,
Vor fi ținuți pentru ziua judecății,
Căci faptele lor sunt pline de rușine și minciună.

Ei vorbesc cu trufie, lucruri deșarte,
Momesc pe cei slabi, cu pofte și plăceri murdare,
Ei înșiși sunt robi ai stricăciunii,
Promițând slobozenia, dar sunt legați de lanțuri grele.

Când se întorc la întinăciunile lumii,
După ce L-au cunoscut pe Domnul Hristos,
Starea lor devine mai rea decât înainte,
Căci calea neprihănirii o părăsesc fără rost.

Așa cum câinele se întoarce la ce a vărsat,
Și scroafa spălată se întoarce în noroi,
Tot așa acești oameni rătăcesc și pier,
Cu inimi împietrite, spre pierzare mergând.

---