**Profeți Mincinoși și Judecata Divină**
(Poezie inspirată din 2 Petru, capitolul 2)


Între oameni, în vremuri de încercare,
S-au ridicat profeți, cu învățături amare,
Erezia pe furiș în suflete au plantat,
Stăpânul și Cuvântul Lui le-au lepădat.

Mulțimi îi urmează, fără gând, fără teamă,
Calea adevărului e vorbită cu ocară,
Lăcomia lor nu are sfârșit,
Prin vorbe-nșelătoare câștigul și-au dorit.

Dumnezeu, Cel Drept, nu a cruțat pe nimeni,
Îngerii căzuți, în Adânc, legați în lanțuri grele,
Nici lumea veche n-a scăpat,
Când potopul a venit peste nelegiuiți, totul a curățat.

Noe a fost păstrat în corabie de har,
Un om neprihănit, cu suflet clar,
Și Lot, din Sodoma, a fost scăpat,
Căci cetățile de foc au fost mistuite-n păcat.

Sodoma și Gomora, cenușă au devenit,
Judecata lui Dumnezeu s-a abătut, necruțat,
Pildă au rămas pentru cei ce trăiesc în destrăbălare,
Pentru cei ce pier în pofte și-n orbire mare.

Acești oameni, orbiți de pofta trupului murdar,
Disprețuiesc stăpânirea sfântă și rânduiala Lui dar,
Ei sunt ca dobitoacele sortite pieirii,
Vor pieri în stricăciunea și nebunia firii.

În viața lor, plăcerile-s la amiază mare,
La mesele iubirii, batjocura-i o stare,
Ochii lor sclipesc de preacurvie,
Nestatornici, lacomi, fără bucurie.

Ei au părăsit calea cea dreaptă și-au rătăcit,
Urmând calea lui Balaam, cel ce fărădelegea a iubit,
Dar chiar o măgăriță, necuvântătoare de fel,
L-a mustrat pe profet, oprindu-l din rău cu glas omenesc.

Acești oameni, ca fântâni fără apă,
Nori purtați de furtună, fără vreo răsplată,
Lor li s-a păstrat negura și întunericul greu,
Pedeapsa divină îi va lovi din cerul său.

Ei promit slobozenia, dar sunt robi ai păcatului,
Stricăciunea le-a devenit lanțul sufletului,
Căci cine este biruit de plăceri și dorințe,
Va rămâne rob în propria-i neputință.

Dacă, după ce-au scăpat de întinăciunea lumii,
Prin cunoașterea Domnului, au căzut în umbră,
Starea lor se face mai rea decât înainte,
Căci calea neprihănirii e acum o rană adâncă.

Mai bine le-ar fi fost să nu fi cunoscut,
Decât să se întoarcă la păcatul cel durut,
Ca și câinele ce se-ntoarce la ce a vărsat,
Sau scroafa spălată, ce se tăvălește în noroiul pătat.

---