Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o
îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.


Sub greul păcatului, sufletul apasă,
Dar harul Domnului ne ține în viață.
Când viața e amară, când totul pare pierdut,
E lumina credinței ce ne-a renăscut.

Cu ochii ridicați spre cerul înalt,
Așteptăm, Doamne, glasul Tău curat.
În rugăciune adâncă, cerem îndurare,
Căci Tu ești izvorul de milă și salvare.

Iosif, cel vândut de frați cu ură,
A fost luat de Domnul din groapa cea dură.
În Egipt, prin încercări și suferinți,
A devenit salvatorul multor fii.

Așa, și noi, prin valuri de ispită,
Ne ridicăm cu credința neclintită.
Căci planul Domnului este neschimbat,
Chiar și-n necazuri, El ne-a ridicat.

Încă o dată, iubirea ne-nconjoară,
Căci Dumnezeu din ceruri nu ne lasă să pierim.
El e al nostru scut, al nostru stâlp de foc,
Ne cheamă la El, cu brațele larg deschise, neîncetat.

De câte ori am rătăcit în noapte,
Dar Tu, Iisuse, ne-ai adus departe,
Din groapa adâncă a morții și-a păcatului greu,
Spre calea dreaptă, spre cerul Tău.

Prin fapte grele, prin vorbe neînțelepte,
Ne-am depărtat de Tine, de bucuria dreptății,
Dar pocăința ne-a arătat calea bună,
Și în harul Tău am găsit odihnă.

O, cât de mare-i dragostea Ta, Doamne,
Care pe cruce ai pătimit fără seamăn.
Pentru fiecare suflet pierdut,
Ai plătit prețul suprem, pe cruce țintuit.

Și Petru, cel ce a căzut de trei ori,
A plâns amar, cu ochii plini de nori,
Dar Tu l-ai ridicat și i-ai dat putere,
Să fie stâlpul Bisericii în veșnicie.

Când credința înflorește în inima curată,
Fiecare pas devine o rugăciune înălțată.
Ne îndreptăm spre Tine, Domn bun și sfânt,
Căci Tu ne-ai promis cerul și pământul nou.

Prin pocăință vine izbăvirea,
Și sufletul primește toată fericirea,
În prezența Ta, Iisuse, mântuitorul meu,
Îți închin întreaga mea viață și numele greu.

Ne rugăm pentru cei care rătăcesc,
Ca fiul risipitor, cei ce Te părăsesc.
Știm că, în mila Ta cea nemărginită,
Îi vei primi din nou, cu brațele-ți deschise.

Iată, credința crește din suferință,
Ea este darul Tău, o sfântă biruință.
Pocăința adâncă aduce mântuire,
Și sufletul găsește în Tine împlinire.

În ziua Domnului, când totul va fi nou,
Vom sta cu Tine, Doamne, la tronul Tău.
Și-atunci, întreaga lume va cunoaște iubirea,
Căci Tu ești calea, adevărul și trăirea.

Pocăința e comoara ce-o purtăm în inimă,
Căci ea ne duce sus, la viața sublimă.
Credința, ca un foc ce arde neîncetat,
Ne poartă spre ceruri, spre locul cel înalt.

Și în ziua marii judecăți, când Tu vei reveni,
Ne vei chema, pe toți cei ce-n Tine-am crezut,
La marea întâlnire, la marea biruință,
Unde păcatul și moartea nu vor mai exista.