Va veni și pentru tine, suflete, un timp cândva
Când prea obosit de viață ai să te oprești pe drum
Și-ai să simți un gol imens cum îți macină ființa
Căci răspunsul la-ntrebări nu-l găsești oricând, oricum...
Toată viața ai muncit și ai alergat prin lume
Să îți faci un rost al tău... să poți strânge bogății
Însă nimeni și nimic nu a reușit s-alunge
Iarna rece ce se-ascunde în adâncul inimii
Totuși uneori, în noapte, gându-ți zboară către stele
Parcă ar căuta acolo pacea care ți-o dorești
Și atunci, în visul tău, Dumnezeu șoptește tainic:
Pentru tine Mi-am dat viața... vreau în dragoste să crești!"
Suflete, va fi o zi când, în inima de gheață
Va pătrunde-o rază caldă venită din veșnicii
Și atunci ai să-nțelegi ce nicicând n-ai înțeles:
Datoria de-a ierta și harul de a iubi!

Vulcan-14-09-2024
Mary