Cum poți să treci neîncetat
Pe lângă atâta adevăr,
Când toate-n jur nu te-au lăsat
Să uiți de Cel ce te-a creat,
Pe tine, floare ca de nufăr.
Cum poți tu mereu să mergi
Nepăsător cu capu-n jos
Trecând peste izvoare reci
În iarbă, peșteri și stânci seci
Nu-L vezi în tot ce e frumos?
Cum poți să spui că nu există
Tot ce-i în jur ți-a confirmat,
Cum poți să stai cu fața tristă
Când la minuni ființa ta asistă
Cum poți să negi că te-a creat?
Cum poți să stai în nepăsare
La tot ce ți se-ntâmplă-n viață
El te trezește, iți dă soare,
Putere, apă și mâncare
Căci singur ești nimic, tu, doar o ceață