Îmi vreau biserica-napoi,
Isus prezent în ea să fie…
Și fără prefăcătorie,
chiar dacă suntem trei sau doi.

Îmi vreau biserica-napoi
dar nu să fie catedrală,
cu locuri multe… însă goală…
Să simtă cu cei în nevoi.

Îmi vreau biserica-napoi
dar nu cu zid din cărămidă...
Cu grâul fără pălămidă,
neghină, pleavă sau gunoi.

Îmi vreau biserica-napoi.
Nu cu povești de la amvoane,
nici somnoroși pe la balcoane …
Ci toți puternici și vioi.

Îmi vreau biserica-napoi
cu melodiile curate!
Nu partituri împrumutate
de la acei de lângă noi.

Îmi vreau biserica-napoi
nu ca pe-o vie părăsită,
sau casă pe nisip clădită…
Ci numai credincioși de soi.

Îmi vreau biserica-napoi...
Nu galerii de-mbrăcăminte,
ci sfinte și albe veșminte,
cu ucenici de vremuri noi.

Îmi vreau biserica-napoi…
Atât e tot ce am pe lume …
Fiți vrednici să purtăm un nume!
Pentru Hristos să fim eroi!