Nu

Nu, nu întunericul e Domn, nu groaza, ura și urgia,
Ci Marele Împărat pe tron, a Lui în veci e Împărăția!

Ce va spune, se va face, când și cum, El știe tot,
Satan, în părți de s-ar desface - El, e Domnul Savaot!

El, merge-n fruntea oștii Sale, în dreptul Lui, e biruință!
Și atunci, când țara e în vale, se ridică prin credință!

Nu, o noapte e-n putere, nu, vrajmașul, nu-i prea tare,
Orișicare n-ar fi vrere, lucește Împăratul Mare!

El se ridică, merge-n luptă, cu steag triumfător al vieții,
Inundând Planeta mare, în soare viu al Dimineții!

Dar, pân’ atunci, cu mic și mare, să ne întoarcem către El,
Ca veșnicia-n sărbătoare, ce-I pentru toți, prin Sfântul Miel,

Să-și cânte imnul frumuseții, în cel mai divin refren,
Slăvind un Domn al Dimineții, Triumfător, Divin, Etern!

Nu, noaptea nu e, nu-i prea mare, se arată Zorii și se duce,
Slăvit fii, Dumnezeu Sfânt, Tare și Jertfa vie de pe cruce! ! !