Aș vrea

Aș vrea să spun: că tot e bine, și va fi bine și mai mult,
Dar e un Adevăr ce ține, necontestat și de temut.

Și El, arată un sfârșit, și un început, prin El, Divinul,
Rând pe rând s-au împlinit, profeții - trimis-a Fiul,

Să salveze din pierzare, orice suflet călător,
O Jertfă, atât de Mare, pentru omul muritor,

Azi, Iubirea Lui mai cheamă, atât de mult pe toți iubește,
Și îngerii în Cer i-au seamă, când un om se pocăiește. -

Ei tresaltă-n fericire, dar Acel ce s-a jertfit?
Pe file de aur-mântuire, un nou fiu, un mântuit!

Vestea Salvării, vestea Vieții, străbată-n lung și-n lat pământ,
Ca în fiorul Dimineții, la sunet de trompetă Sfânt,

Sa se înalțe întregi popoare, în stoluri vii, lumini în Cel,
Ce a lăsat Tron și grandoare, și s-a jertfit în drag, ca Miel!

El iubește pe oricine, atât de mult, la infinit
Și spune: în curând revine, ferice-i cel, ce-i pregătit.

Aș vrea să spun, dar știu Cuvântul, și El în veci e «Da» și «Amin»,
Slăvit, slăvit sa fie Sfântul, mereu Mareț, mereu Sublim!