Numai Tu ești biruința,
Numai Tu ești Dumnezeu,
Soarele ai pus pe ceruri,
Să îl pot vedea și eu.

Numai Tu în lunga noapte,
Urma Ta mi-ai luminat,
Ca să ei a mea povară,
Care greu m-a-mpovărat.

Numai Tu sub ploaia deasă,
Adăpost mi-ai fost mereu,
Mâna Ta biruitoare,
M-a păzit de tot ce-i rău.

Ca să văd a Ta putere,
Lacrimile mi le-ai strâns,
Mi-ai înviorat și Duhul,
Să nu fiu pe cale-nvins.

Numai Tu mi-ai dat tărie,
Ca să trec de văi... de nori,
Ca să simt a primăverii,
Fericiții... calzi fiori.

Să văd zorii dimineții,
Să mă răcoresc în ea,
Când cuptorul încercării,
Doar ardea... mereu ardea.

Numai Tu-ai fost lângă mine,
Te-am simtit în noapte... zi,
Numai Tu mi-ai dat speranță,
Sa pot lupta brui.

Mi-ai luat greul de pe umeri,
Ca să pot înainta,
Bucuria mântuirii,
M-a-nsoțit în luptă grea.

Numai Tu Isuse dragă,
Lângă mine ai rămas,
Harul Tău mă însoțise,
Chiar la fiecare pas.

Am trecut de val mai iute,
Și de încercarea grea,
Căci ai fost Tu lângă mine,
Ceru-ntreg de partea mea.
Amin