Să nu vorbești la supărare,
Căci vei răni atât de-adânc,
Să nu fii tu acel ce-aduce,
Doar întristări celor ce plâng.

Să nu lovești cu vorba iute,
Doar răni adânci pot a lăsa,
Învață să rostești iubirea,
Iubirea poate vindeca.

Pe buze-ntruna mângâierea,
Să clocotească ea mereu,
Să lași în urmă ce odată,
Lăsa un Fiu de Dumnezeu

Să nu lași gura să aprindă,
Un foc al grelei suferinți,
Să fie râu de apă vie,
Izvor de viață pentru sfinți.

Să nu vorbești plin de mânie,
Mânia este-a celui rău,
Fii blând în vorba ta cu sare,
Asa cum cere Dumnezeu.

Cu-o inimă adânc smerită,
Să îi slujești Acelui sfânt,
Să fii mereu o alinare,
Să nu dărâmi cu vorbe-n vânt.
Amin