Eu nu te-am cunoscut pe Tine,
Nu am știut că te opreai,
În clipele cele mai grele,
Când greul meu îl ridicai.

N-am cunoscut că e iubirea,
Ce mângâie obrazul meu,
Când suspinam sub lacrimi multe,
Dar erai Tu... Tu Dumnezeu.

Am înțeles... că niciodată,
Pe Tine nu te-am cunoscut,
Dar singur n-ai lăsat vre-o dată,
Ca eu să fiu... mi-ai fost Tu scut.

N-am înțeles că-n mine dorul,
Era de cer... de veșnicii,
El nu s-a stins... aprins și astăzi,
E-n mine plin de bucurii.

Acum te chem cu-a mea iubire,
Care tristețe-a alungat,
Am înțeles... ești Tu cu mine,
În vale n-ai lăsat să cad.

Te-am întâlnit căci în pustie,
Un râu de viață am găsit,
M-ai adăpat... mi-ai dat putere,
Să înțeleg cât m-ai iubit.

Eu n-am știut că bucuria,
Ești numai Tu în clipa grea,
Când ai zdrobit adânc trufia,
Să fiu curat pe calea Ta.

Să fiu curat ca și izvorul,
Ce-i izvorât din stânca Ta,
Ce-aduce viața-alungă norul,
Căci viața este dragostea.
Amin