Doar în Domnul mi se-ncrede, sufletul... mi-e ajutor,
El e Stânca ce-ntăreșre... ale mele aripi... zbor,
El mi-e turnul de scăpare, nu mă pot a clătina,
Nu mă tem când lupta-i mare, Domnul e de partea mea.

Ale mele buze cântă, laudă pe Dumnezeu,
Veselia-mi umple golul, când suspinul este greu,
Căci în grele suferințe, mă încred doar în Hristos,
Și încrederea mi-aduce, clipe-n care-s bucuros.

Harul Său binecuvântă, pasul meu pe urma Sa,
El îmi este adăpostul, când vin nori deasupra mea,
Nu mă-ncred în om căci omul, e ca frunza când e vânt,
E ca umbra cea din noapte, e nimic pe-acest pământ.

Și-al meu geamăt îl aude, mangaie durerea mea,
Sufletu-mi când însetează, El mă poate adăpa,
E izvorul din pustie, nesecat pentru ai Săi,
Pentru oi, pentru oițe, și pentru iubiții miei.

Doar în Domnul mi se-ncrede, inima azi zi de zi,
Mă înalță-n bucurie, cine poate-a mă opri,
El mereu binecuvântă, pasul meu pe-acest pământ,
Bucurie îmi aduce, să pot și-n necaz să-i cânt.

Sufletul lipit îmi este, de iubirea Lui mereu,
Nu sunt pradă nici-o clipă, e cu mine Dumnezeu,
Mi se satură în Domnul, sufletul... mi-e desfătat,
Căci plăcere mi-e porunca, suferind ce a lăsat.
Amin