Ce mare-i îndurarea ta,
Părinte bun, ocrotitor,
N-am meritat iertarea ta,
Dar tu la piept m-ai strîns cu dor.

Ce mare-i harul tău divin,
Și milă tu ai revărsat,
Peste al meu suflet și azi vin,
Să-ți mulțumesc că m-ai iertat,

Ce mare e iubirea ta,
Ce-ai revărsat-o peste mine,
Și-n jertfa de la Golgota,
Ți-ai dat viața pentru mine.

Ce Dumnezeu măreț și sfînt,
Mîngîietor, ocrotitor,
Tu mă-ntărești pe acest pământ,
Cu gîndul către cer sa zbor.

Nu e nimic din lumea aceasta,
Nu-i mai frumos și mai de preț,
Ca cel ce mi-a dăruit viața,
Prin jertfa sa o, ce măreț!

Ce mare binecuvîntare,
Prin harul tău mi-ai arătat,
Și-n bunătatea ta cea mare,
În sîngele tău m-ai spălat.

Nimic să nu iubesc mai mult,
În lumea aceasta cît trăiesc,
Și doar de glasul tău s-ascult,
Și inimă să-ți dăruiesc.

Să pui în ea al tău cuvînt,
Izvor curăț și minunat,
Să-mi de-a putere și avînt,
Din el ca să fiu adăpat.

O, Domnul meu și bun păstor,
Cît voi mai fi pe acest pământ,
Să pot să fiu biruitor,
În toate prin al tău cuvînt.