1. Tu mă-nconjori necontenit,
Iubit Părinte, cu iubire,
căci mâna-Ţi sfântă m-a zidit,
mi-a dat din lut alcătuire!

R: Iubirea-Ţi fără de hotar,
fiinţa, pururi mi-nconjoară,
necazul mi-l preschimbă-n har,
şi iarna vieţii-n primăvară!

2. Tu mă-nconjori pe dinapoi,
pe dinainte, cu cântare,
al ei dumnezeiesc șuvoi,
îmi dă cerească-nviorare!

3. Tu mă-nconjori jur împrejur,
cu-a Ta prezență minunată,
ce-aduce-al cerului azur,
când zarea vieţii mi-e-nnorată!

4. Ce minunat îmi înconjori,
Părinte Drag, amurgul vieți,
cu Răsăritul Altor Zori,
cu Veşnicia Tinereţii!

I: Volumul 1, cântarea 334