Mi-a mai rămas să mă încred în Tine!
Și să mă uit umil la mâna Ta...
Doar Tu salvezi un suflet frânt ca mine -
Îndură-Te, Isus, de viața mea... !

Trecut-au ani la rând... și-atâta vreme
Am stat și-am plâns cu-n dor neputincios...
Și viața mea necontenit se cerne,
Dar vreau, Isus, să-ți fie de folos... !

Privesc la trupul slab și fără vlagă,
În menghina zdrobirii tot mai prins...
Și nu e om acum să înțeleagă,
Dar cred, Isus, că-n har Tu m-ai cuprins... !

Că și-n durere Planul Tău se țese -
Și-i Planul Tău - frumos, desăvârșit!
Și când credeam că nimeni nu-i să-i pese,
Tu m-ai văzut! Și-n taină m-ai iubit...

Și vine vremea să-nțeleg mai bine...
Să plâng de-o bucurie fără fund,
Privindu-Te și-n tot ce-a fost pe Tine
Și nemaivrând în pulberi să m-ascund... !

Să știu atunci că cel ce se încrede
În Numele cel vrednic și cel sfânt,
El va vedea ce astăzi nu se vede
Și de rușine nu va fi nicicând... !

De-aceea mă încred cu bucurie
În dragostea nespusă din Hristos...
În bunătatea ce-mi păstrezi și mie...
Și-Ți voi cânta că Tu de-aici m-ai scos... !

Amin.