Cînd singur ești și-n suferință,
Privești că toți te-au părăsit,
Dar nu uita că a ta ființă
De Dumnezeu tu ești păzit.

Cînd la necaz nu ai pe nimeni,
Și singur trebuie să lupți,
Cînd toți te lasă în durere,
Și tu nu ști unde să apuci...

Cînd inima ți-e frîntă în două,
Și nu mai vezi nimic in jur,
Că-n inima ta e durere,
Și nu mai poți ca să înduri...

Cînd nimeni nu îți înțelege,
Durerea din sufletul tău,
Dar Dumnezeu din cer privește,
Și înțelege că ți-e greu.

Tu strigă către Domnul Isus,
Căci el e ajutorul tău
Și el îți cunoaște durerea,
Cunoaște și necazul tău.

Și vei simți cum te ridică,
Și amarul tău Domnul ți-l ia,
Iar inima ți-o vindecă
Punînd balsam pe rana ta.

Căci Domnul îți vrea vindecarea,
Și pacea el vrea să ți-o dea,
La Domnul, este și iertarea,
El este mîntuirea ta!