Din mijlocul durerii, Doamne...

Din mijlocul durerii, Doamne, și-al suferințelor cuptor
Te-am chemat să-mi cureți zgura prin focul cel mai arzător,
Ca să fiu ca diamantul cel frumos strălucitor
Pentru slava Ta, Isuse, în lumina zorilor.

Din mijlocul durerii mele, când deznădejdea mă -ncerca,
Neavând pe nimeni, Doamne, sufletu-mi a-l mângâia,
Te-am chemat să-mi cureți rana cu leacul Tău alinător
Și cu iubirea Ta de Tată să-mi torni balsam vindecător

Peste sufletul meu, Doamne, ce ades a fost rănit
De cei mai mulți dintre creștini pentru care ai murit.
Căci de câte ori, Isuse, am ales ca să Te-ascult
De-atâtea ori prin ei, Isuse, am fost rănită și mai mult.

Din mijlocul furtunii, Doamne, Te-am chemat în ajutor,
Când valuri mari, ca niște duhuri, spuneau întruna c-o să mor,
Tu Ți-ai întins spre mine mâna și din furtună Tu m-ai scos
Ca să-mi dai Cuvântul vieții și veșmântul cel frumos!

Din potopul desfrânării și a lumii amăgire
M-ai chemat pe nume, Doamne, m-ai chemat la mântuire!
Iar astăzi n-am cuvinte, Doamne, îndeajuns să-Ți mulțumesc
Pentru marea Ta îndurare și pentru harul Tău ceresc!

(10 octombrie 2024)