A fost cândva o Veșnicie,
în care toate câte sunt
erau în Tine, iar Tu-n Tatăl,
Idee-ntâi, - apoi Cuvânt.

Tu, Cel ce-acum, oriunde-n toate
ești Viață, Sâmbure și Miez,
Ființă, Suflet și Mișcare,
- Întreg, niciunde nu Te vezi!

Prin Tine stă, prin Tine suie
lumina-ntregului pătruns,
Tu, care ne dezvălui totul
ne ești mereu Cel mai Ascuns.

Tu Cel ce cât Te-aflăm mai dulce,
ești mai dorit și mai cântat, -
cu cât mai mult ne-apropii totul,
ne pari mereu mai depărtat...

Va fi cândva o Veșnicie,
când iar vei strânge câte sunt
în Tine-întâi, apoi în Tatăl
- Ideea de după Cuvânt! ...