În mormânt ca Lazăr!

Am fost și eu cândva demult
Ca Lazăr din Scriptură
În legături ca de mormânt
Și cu-n căluș în gură

Mirosul greu nu răzbătea
Sub lespedea de piatră
Căci n-au trecut doar patru nopți
Ci, vreme îndelungată

Obezi, și lanțuri, legături
Și-n zdrențe am fost legat
Și în temnița uitării
De groaznicul păcat

Era, o moarte albă
Ce mintea mi-a înghețat
Și nu credeam de Cineva
Să pot a fi scăpat

Dar iată că a venit
Lumina ce mă înconjoară
Cu glas dumnezeiesc
Mi-a poruncit să ies afară

Eu n-am știut atunci
Cine-mi vorbește așa
Când m-am apropiat
Era Iisus, care plângea

Mi-a arătat cărarea
Spre Golgota însângerată
I-am spus cu inima străpunsă
Ca-L vreau Prieten bun, și Tată. Amin!