Când va fi să vină Mâna-Ți să mă culce,
dă-mi Isus un leagăn moale și divin...
Iar această harfă mi-o așează dulce
lângă căpătâiul somnului meu lin.

Când și când, în miezul nopților plăcute,
Duhul Sfânt s-adie corzile ei calm
și trezindu-mi cântul, blând să mi-o sărute
cu cerești acorduri Noul Tainei Psalm.

În Cântări Eterne, încă necântate,
să-mi treziți Iubirea cu veșmânt de stea...
Doar pe ea trimite-o, dintre câte-s toate,
ea să-mi fie sora și mireasa mea.

Și ne-nchide-n casa noastră cea de soare,
cu sărutul leagăn și minunea steag,
din Cântări Eterne și Nemuritoare
să ne facem unul, visul nostru drag...

Slava ascultării dusă pân-la moarte
s-o-ncunune Raiul tainic și duios,
unde fericirea strălucită foarte
să ne tot izvoare numai din Hristos.