La femeia cea șireată
Autor: Augustin Tecar
Album: De la căsnicie la copii
Categorie: Diverse
La femeia cea șireată,
Fii cu grijă cât trăiești!
Sfat nu-i cere niciodată
C-are să te-nșele-ndată.
Însă nici s-o asuprești,
Dacă vrei să n-o pățești.
Că, dacă-i vei cere sfaturi,
Afli hulă și dojană.
Dac-o asuprești, se face
Mai perfidă și dibace,
Mai ascunsă și vicleană
Și-ți întinde vreo capcană.
Pe cât e de greu a face,
E ușor să afli vină.
Cel curat mereu unește,
Nu dărâmă, ci zidește.
Cel stricat mereu dezbină,
Niciodată nu alină.
Nevasta și furtuna
Sunt câteodată rele.
Fii în pace! Nu te teme!
Că este-n câte-o vreme
Nevoie și de ele.
Să fii tare-n vremuri grele!
Mamă! Fiii-ți sunt pe lume
Munca ta cea mai de preț,
Să ți-o faci cu râvnă-ntruna.
Ei sunt scopul și cununa
Zbuciumatei tale vieți.
Acest adevăr să-nveți!
Roagă-te mereu și luptă
Cât ești tu și cât ei sunt.
Să-i crești credincioși
Și-i învață a fi miloși.
Acesta-i rostul tău cel sfânt
Ce îl ai pe-acest pământ.
Amin.
(Miercuri, 30 decembrie 2020)
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/290644/la-femeia-cea-sireata