Ȋn Raiul Sfânt, oricând e Sărbătoare!
Nu e ceva prea neobişnuit!
Mai toţi lucrează, fie la Visare,
Fie la un poem neprihănit,

Asigurând şi Pacea, totodată,
Ȋn Lumea de Lumină şi de Dor!
Se cântă, se dansează câteodată,
Dar nu se uită grija tuturor

Faţă de Libertate şi Frăţie,
Ori Bucuria de-a Trăi cu Har!
Aici, nu-s zbiri, şi nu e nici hoţie
Precum vedem prin lumi de foc şi jar,

Ci doar Credinţă şi Ajutorare,
Smeriri şi Milostenii cât pofteşti,
Iscări de Bunătate şi Iertare
Ce ţin de Rugăciunile Cereşti,

Și nicidecum pedepse, ori angoase
Legate de greşeli de neuitat,
Ori mari ameninţări cu fiinţe scoase
Din “circuit”, şi puse pe şomat!

Ȋn Rai, colaborarea e-o Dorinţă
A tuturor, şi-un mijloc de-a trăi,
Nu în epuizări şi suferinţă,
Și nici în goana după avuţii,

Ci doar în scopuri caste şi blajine
De a mai fi utili, şi-a ajuta
Pe-un Dumnezeu cu însuşiri Divine,
La tot ce-n Univers s-ar întâmpla,

Ȋnsă oricum, odihna se aplică
Oricui se simte slab şi obosit!
O Sărbătoare, Celui Viu nu-i strică,
Iar Cântecul îl face Fericit,

Venind, oricând se simte el în stare,
Să-ajute Rai-ul său Nemuritor,
După puteri, cu fapte Iubitoare,
Și gânduri de candoare, ori de Dor!