Trebuie să strigi în lume sunet clar și deslușit,
ca să știe, cel ce-aude, cum să facă, negreșit.
Trebuie strigat Cuvântul Judecății lui Hristos,
clar și tare, să-l audă limpede-orice păcătos.

Nu cu sunete-încurcate și metafore de stil,
ci-Adevărul, se cuvine, limpede spunându-i-l...
Tuturor și fiecărui după cum e starea lui.
Să nu porți pe conștiință osândirea nimănui.

O, desigur, Adevărul cere jertfă la străjer.
El e pus mijlocitorul între lume și-între Cer.
Cerul cere să îl strige, lumea-i pune pumnu-n piept,
iar El trebuie să-și fie misiunii sale drept.

Ce să facă vestitorul cel conștiincios și-ales?
Să-și acopere-adevărul? Ori să-l strige înțeles?
Să se-ascundă de furtună ori să-înfrunte-al ei delir?
Care soartă să-și aleagă? Cea de laș ori de martir?

Doamne, dă-i putere-acelui căruia l-ai pus străjer.
Nu-l lăsa să tacă vestea care Tu i-ai dat din Cer.
Dă-i curaj să spună tare, adevărul Tău curat,
ca să știe ce-au să facă toți cei ce l-au ascultat.