1. Tu-mi ţii suflarea de viaţă,
căci, Doamne, sunt zidirea Ta!
Tu mă trezeşti de dimineaţă,
și har îmi dai să-Ţi pot cânta!

R: Tu eşti nădejdea vieţii mele,
Tu bezna grea mi-o risipeşti,
Tu-mi dai belșug de haruri grele!
Te laud pentru tot ce-mi eşti!

2. Când viaţa mea e doar o umbră,
ce-atâta se frământă-n van,
privesc, nu înspre groapa sumbră,
privesc spre cerul de mărgean!

3. Sunt un străin în astă lume,
sunt doar un călător pribeag,
un pai plutind pe-un val în spume,
dar, Tată, știu că eu Ți-s drag!

4. Nu-mi știu sfârşitul vieții mele,
știu începutu-i minunat,
și-n Țara cea mai sus de stele,
ca și Enoh, voi fi mutat!

I: Volumul 1, cântarea 300