„Doamne, Dumnezeul nostru... ” (Psalmul 8:1-9)

„Doamne, Dumnezeu nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul. Slava Ta se înalță mai pe sus de ceruri.” (1) Psalmul cu  numărul 8 este Psalmul omului uimit de măreția lui Dumnezeu. (Pentru creștinii din România cel mai frecvent folosit Nume al lui Dumnezeu este Domnul) Psalmistul David privește prin credință pământul, își ridică ochii spre cer și mai sus de cer, și-L vede pe Domnul, pe Dumnezeul lui Israel, cinstit și slăvit pretutindeni și peste toate. În înțelegerea Scripturii există cerul atmosferic, cerul stelar, și cerul spiritual, lumea veșnică a îngerilor. Deasupra tuturor acestora, lumea lui Dumnezeu, inaccesibilă oamenilor sau îngerilor. Muntele adunării dumnezeilor,  unde a râvnit fără succes Satan să ajungă. (Isaia 14:13) În toate aceste lumii, Numele lui Dumnezeu, este măreț și Slava lui glorioasă.

„Din gura copiilor și a celor ce sug la țâță, Ți-ai scos o întăritură de apărare, împotriva potrivnicilor Tăi, ca să astupi gura vrăjmașului și a omului cu dor de răzbunare.” (2) David, care avea vocația de prooroc, rostește cuvinte mesianice care probabil erau dincolo de înțelegerea lui. Aceste cuvinte s-au împlinit odată la Intrarea Domnului Isus în Ierusalim, atunci când copiii au strigat: „Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!” (Matei 21:9) Aceste cuvinte se vor împlini a doua oară la Revenirea gloriasă a Fiului lui Dumnezeu pe pământ.

„Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: „Ce este omul, ca să te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” (3-4) Savanții l-au imitat pe David, și privind la cer au formulat un argument în favoarea faptului că Mâna lui Dumnezeu a creat cerurile. Argumentul teleologic (telos: ordine, plan), raționamentul acestui argument spune în esență că, întrucât există în mod evident o anumită ordine în tot universul, este rațional să ne gândim că există cineva inteligent și puternic care a creat și menține totul în ordine. La Fontaine spunea: „Pe autor îl cunoști după operă”. Privind universul în imensitatea și complexitatea lui, Psalmistul are un profund sentiment de micime cu privire la om: „Ce este omul?” Nu este însă fără răspuns.

„L-ai făcut cu puțin mai pe jos decât Dumnezeu, și l-ai încununat cu slavă și cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrările mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile și boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului și peștii mării, tot ce străbate cărările mărilor.” (5-8) Socrate, părintele filozofiei, spunea: „Cunoaște-te pe tine însuți”. Pentru Psalmistul David lucrurile sunt clare. Domnul Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa. Aceasta înseamnă cu puțin mai pe jos de Dumnezeu  și, l-ai încununat cu cinste și slavă.  Domnul Dumnezeu l-a încununat pe om cu slavă și cinste și prin faptul că l-a făcut stăpân peste creația Sa. Drept exemplu David enumeră câteva viețuitoare, începănd cu oile, animale de care era atât de legat.

„Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!” (9) Psalmistul încheie cu aceleași cuvinte cu care a început. Dumnezeu este Domnul, și este al nostru. Pe tot pământul Numele lui este cinstit. Din nou o profeție. Pe vremea lui David Numele lui Dumnezeu nu era cunoscut decât de evrei. Astăzi, după trei mii de ani, lucrurile stau complet diferit. Mai mult, în curând va veni vremea cânt toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, vor lăuda, cinsti și slăvi pe Domnul Dumnezeu. (Filipeni 2:9-11; Apocalipsa 5:13)

   Psalmul 8 este o rugăciune adresată Domnului, o câtare prin care Psalmistul David își expune crezul, o proclamare a măreției și frumuseții lui Dumnezeu. Mă întreb; cum este rugăciunea mea? Care este crezul tău, cu privire la Dumnezeu și om? Cum gândesc și vorbesc oamenii despre Creatorul lor? Biblia spune cu privire la Domnul Dumnezeu: „Fiecare neam de om să laude lucrările Tale și să vestească isprăvlie Tale cele mari!” (Psalmul 145:4)