SA RAMANA CE-I SFANT


Înghenunchez smerită la altar.
Cu ardoare caut iertare şi milă,
Să se aprindă-n inimă a iubirii far.
Fă-mă Isus, dumnezeiască copilă.

Şi orice zgură, ce nu s-a dezlipit,
Din rămăşiţa mea, din pământ.
Pune-o doamne în cuptor la topit,
Să rămână-n mine numai ce-i sfânt.

Lumina feţei Tale las-o peste mine,
Să faci din mine, tot ce vrei Tu.
Să Te Slăvesc şi la greu şi la bine,
Să-mi fie în sfinţenie umbletu'.

Risipeşte cu lumina Ta, neantul,
Să văd bine, că nu-i totul pierdut.
Ştiu... la cruce are salvare sufletul.
Învaţă-mă tot... ce am de făcut.

Dă-mi înţelepciunea neprihănirii,
Transferă în mine eternele valori.
Îmbracă-mă Isus, în haina sfinţirii,
Ce revarsă a mântuirii splendori.

Pune statornicia în inima mea,
Să nu mă abat nicicând de pe cale.
Şi ca strălucirea fulgului de nea,
Să licăresc peste noaptea din vale.

Amin!