Acum, în fapt de seară,
Mă-nchin în fața Ta
În rugăciune, iară,
Cu toată ființa mea...

Mă iartă, bun Părinte,
Cumva de Ți-am greșit
Prin fapte sau cuvinte,
Sau prin gând rătăcit...

Mă spală, mă sfințește
Prin sângele jertfit
Pe cruce mă primește
Din nou ca fiu iubit...

Și când, în miez de noapte,
Luna va străluci,
Coboară-Te aproape,
Prin vise a-mi vorbi! ...

Să văd a Ta splendoare,
Să aflu voia Ta
Când stele-n depărtare,
De sus mă vor veghea.

Să-mi torni în suflet pace
Ca într-un vas de lut
Ce-n cioburi s-ar desface
De n-ar mai fi umplut...

În beznă risipită
E ziua cea de ieri
Cu-ngrijorări și frică
Ce nu duc nicăieri!

Ce rost mai au deci, toate?
Le las în mâna Ta!
Din slăvile înalte
Tu vezi ființa mea!

Un vas curat în noapte,
Așa sunt Doamne, eu;
Coboară-Te aproape
Preasfinte Dumnezeu!

Mă umple de putere,
Să poți turna prin mine
Divină mângâiere
În cei ce-s în ruine!

Să vină-n vase viața
Și untdelemnul sfânt,
Să curgă iar speranța
În cel cu duhul frânt!

Și-n timp ce printre stele
Și nori luna se-arată,
Toarnă-mi prin Duh putere
Și pace, sfinte Tată! ...

Să pot primi odihnă
Și-n suflet, dar și-n trup;
Repaus sfânt și tihnă
După atât zăduf...

Iar când, la dimineață
Din somn mă vei trezi
Fă să Te văd în față
Acasă-n veșnicii!