1. Domnul mi-e păstorul
Și eu lipsă de nimic nu voi duce;
El mă paște la pășune
Și la ape de odihnă El mă duce.
Îmi inviorează sufletul și mă povățuiește
Pe cărările Lui drepte din pricina numelui Său!

R: Chiar de-ar fii să umblu-n valea umbrei morții
Nu mă tem de niciun rău, Tu ești cu mine
Toiagul si nuiaua Ta mă mângâie
De aceea îndurarea mă va însoți!