Sacrificiu

Prin valuri mari și tulburi, de-ar trebui să treci,
Prin valea umbrei morții, prin vânturile reci,
Să nu te-ntrebi de ce, căci Dumnezeu, El știe
Să facă chiar prin tine o oază în pustie.

De ce, în lupta grea, te zbați în necredință?
De ce privești cu frică la cel ce te-amenință?
În tine, Dumnezeu a pus comori divine,
Te luptă cu putere, să nu le faci ruine!

Te îndoiești mereu de-a Lui putere mare
Și uiți că doar El poate să rupă orice zăvoare!
Tu crede și te roagă, căci Isus ocrotește
Și pentru mari lucrări acum te pregătește.

Urcușul nu-i ușor și nu-i pentru oricine,
Ci pentru acei ce-și pun încrederea în Tine!
Pentru acei ce caută să nu se stingă focul,
Să ardă neîncetat, să nu-și piardă locul.

Să poți să prețuiești valorile din tine
Și să-nțelegi că ești un vas ales de Mine!
Când Dumnezeu în tine pe veci El va domni,
Cu niciun chip satana nu te va birui.

Să înțelegi că drumul îți cere sacrificiu,
Cu tot ce ai și ești, să faci orice serviciu!
Să lupți, să rabzi, să faci tot ce se cere,
Căci Domnul niciodată nu-ți dă peste putere.