1. Cu zorii luminoși deodată,
când fața zilei se arată,
Părinte Bun, înalț spre Tine,
întâiul gând, căci se cuvine!

R: Îți mulțumesc de-a Ta-ndurare
și bunătate tot mai mare!

2. Cu razele dintâi de soare,
înalț voios a mea cântare,
spre Tine, veșnică Lumină,
ce pururi viața-mi însenină!

3. Chiar și în zile ne-nsorite,
cîntarea mea, iubit Părinte,
o-nalț spre cerul slavei Tale,
mereu, pe-a vieții mele cale!

4. Orice mișcare-a vieții mele,
din zori, în noaptea cea cu stele,
să fie-o laudă spre Tine,
Izvorul orișicărui bine!

I: volumul 1, cântarea 43