Cum pot să-Ți mulțumesc eu oare
că azi, Mântuitorul meu,
eu am iertare și odihnă
și pace am cu Dumnezeu?

Cum pot să-Ți mulțumesc că astăzi
sunt de păcatul meu iertat...
Că sufletul întreg mi-e cântec
și-s în lumină-mbrățișat?

Ce liniștită-i conștiința
că dus e zbuciumul trecut,
că dusă-i frica morții mele
și vechiul chin, necunoscut!

Cum pot să-Ți mulțumesc că-n trista
și-amara-mi viață mi-ai adus,
atâta binecuvântare
cât nici nu bănuiam, Isus...

Cum pot să-Ți mulțumesc? ... Ce lacrimi
și-n ce cântări să izbucnesc,
când slava dată și promisă
nici a privi-o nu-ndrăznesc?

Cum pot să-Ți mulțumesc, când vorbă
sau lacrimă pe lume nu-i
să-ncapă nici a mia parte
din cât și cum aș vrea să-Ți spui?