Îmi plânge inima în piept
simt un gol adânc în mine
Sunt ca un râu ce e secat
zilele nu-mi mai sunt senine.

Nu mai am bucuria care odată
o aveam pe-al Tău hotar
De când te-am părăsit Tată
viața mea este un chin amar.

A-și vrea să vin din nou acasă
căci am ajuns cum e mai rău
Să stau cu Tin' din nou la masă
să mă strângi la pieptul Tău.

Să-mi legi ranele care mă dor
ce-n lume toate le-am primit
Să-mi pui pe ele, balsam vindecător
să fiu din nou, deplin tămăduit. .

Ajută-mi, ca pașii mei din rătăcire
să îi îndrept Isuse, spre ființa Ta
Acolo unde aflu pace, fericire
și niciodată, să plec, nu mă mai lăsa.

Amin!