Biserică slăvită, Ierusalim ceresc,
ce strălucit ți-e locul, ce veșnică-i cununa,
ce luminos veșmântul de in Dumnezeiesc
în care umbli-alături de Mielul totdeauna.

Mireasă Fericită, Comoară de nespus,
ce slavă nepătrunsă e cea gătită ție
când Însuși Împăratul și Domnul tău Isus
ți-e Mirele și Soțul Iubit pe veșnicie...

Frumoaso, Preaiubito și Scumpo, ce slăvit
e locul tău și chipul ce ți l-a dat iubirea,
și frumusețea care prin foc ți-ai înnoit,
și numele pe care ți l-a albit sfințirea.

Te vor privi de-a pururi cereștile minuni
uimite de frumsețea și slava ta divină,
plăcută ca mireasma a mii de rugăciuni,
curată ca un cântec de neauă și lumină.

Spre Tronul cel deasupra de-al șaptelea scump rai,
'nălțăm și noi suspinul cu jertfa rugătoare
să ne găsească vrednici de sfântul Slavei strai,
să stăm în Ziua Nunții în tine, lângă Soare!