1. O, dulce Primăvară,
o, Vreme a cântării,
o, mult dorită Ţară
a binecuvântării,
o, când voi fi în Tine,
să cânt cu-aşa simțire,
/: să cânt fără suspine,
Iubitului meu Mire? :/

2. O, iarna este dusă,
și ploaia, pe ogoare,
și minunat răsună
a harului cântare!
Curând ea răsuna-va
pe-ntinse zări albastre,
/: şi însoți-va slava,
şi harul nunții noastre! :/

3. E ziua cu răcoare:
Tu, Crinul de lumină
cu straiul de ninsoare,
coboară în grădină!
Dorita Ta Mireasă,
a Ta Neprihănită,
ea singură Aleasă
și Scumpă, Preaiubită,
cu dor în cale-Ţi iasă,
în har împodobită!

I: Volumul 1, cântarea 270