Calea liberății, cunoașterea adevărului
Primul pas pe calea libertății este de a cunoaște adevărul tuturor lucrurilor, adevărul privitor la cooperarea cu Dumnezeu, modul de operare a duhurilor rele, consacrarea și manifestările supranaturale. Copilul lui Dumnezeu trebuie să cunoască adevărul cu privire la sursă și natura experiențelor pe care le are de ceva timp dacă dorește să fie izbăvit. Întrucât căderea lui s-a produs prin ÎNȘELĂCIUNE, PASIVITATEA, ÎNROBIRE, atunci calea eliberării va consta, inițial, din DEMASCAREA ÎNȘELĂCIUNII. De îndată ce s-a destrămat prima înșelăciune, pasivitatea, înrobirea și înșelăciunea suplimentară se vor dezintegra. Înșelăciunea rupe zăgazul, făcând posibilă năvălirea duhurilor rele. Pasivitatea le asigură posibilitatea de a rămâne iar urmare a acestora două acțiuni este înrobirea. Pentru a le deposeda de puterea lor trebuie să i se pună capăt pasivității iar acest lucru nu se realizează decât prin cunoașterea adevărului.
CUNOAȘTEREA ADEVĂRULUI este prima fază spre REDOBÂNDIREA LIBERTĂȚII! NUMAI ADEVĂRUL POATE ELIBERA OAMENII!
Am atras atenția cititorilor de multe ori cu privire la pericolul experiențelor supranaturale. Nu vrem să spunem că orice manifestare de acest gen trebuie neapărat respinsă. Nu trebuie să ne lepădăm de toate aceste experiențe și să ne opunem lor întrucât a proceda așa înseamnă să contrazicem Biblia unde găsim numeroase exemple de lucrări supranaturale ale lui Dumnezeu. Tot ce urmărim să facem e să amintim creștinilor că fenomenele supranaturale pot proveni nu numai dintr-o singură sursă.
Dumnezeu face minuni pe care însă, duhurile rele le pot imita! Dacă cineva nu a murit față de voința sa emotivă, ci continuă să umble după evenimente senzaționale, va fi ușor de amăgit. Nu-i îndemnăm pe oameni să se împotrivească tuturor manifestărilor supranaturale dar îi îndemnăm să se opună celor care vin de la Satan. Așadar, ceea ce am căutat să scoatem în evidență a fost deosebirea dintre modul de operare al Duhului Sfânt și cel al duhurilor rele pentru a le veni în ajutor copiilor lui Dumnezeu ca aceștia să le poată identifica.
Putem afirma că, creștinii din vremea noastră sunt deosebit de susceptibili de a cădea victime vicleșugurilor din domeniul supranatural. Avem toată speranța că în contact cu orice fenomen supranatural mai întâi, ei își vor asuma sarcina de a da dovadă de DISCERNĂMÂNT pentru a nu fi seduși. Ei nu trebuie să scape din vedere faptul că atunci când o experiență supranaturală Îl are pe Duhul Sfânt ca autor, ei vor avea libertatea de a-și exercita mintea. Cu alte cuvinte, nu li se va cerea să fie parțial sau total pasivi, înainte de a li se hărăzi o astfel de experiență. Iar după aceea, vor avea în continuare libertatea de a-și exercita în voie conștiința pentru a face deosebirea între bine și rău. Dar în cazul în care experiența respectivă are la origine un duh rău, atunci victimei i se cere să cadă în pasivitate să aibă o minte golită de conținut și fiecare acțiune să fie săvârșită sub constrângere. În aceasta constă deosebirea dintre cele două tipuri de experiențe.
Apostolul Pavel menționează la 1 Corinteni 14 diverse daruri spirituale între care evidențiază și REVELAȚIILE, PROFEȚIILE, LIMBILE și alte manifestări supranaturale. El recunoaște aceste daruri decurgând de la Duhul Sfânt dar definește natura lor prin cuvintele: DUHURILE PROOROCILOR SUNT SUPUSE PROOROCILOR - 1 Corinteni 14.32. Dacă ceea ce primesc profeții - credincioșii- este de la Duhul Sfânt, atunci duhurile pe care le primesc le sunt supuse. Aceasta înseamnă că Duhul Sfânt Care distribuie experiențele supranaturale nu va impieta asupra drepturilor lor prin vreo manipulare a vreunui mădular al trupului lor, împotriva voinței lor. Ei rămân în continuare stăpâni pe ființa lor având controlul de sine. NUMAI ACEL DUH CARE E SUPUS PROFETULUI, CREDINCIOSULUI, ESTE DE LA DUMNEZEU! Orice duh care-i cere profetului să i se supună în mod clar că nu este de la Dumnezeu. Deși nu trebuie să ne împotrivim tuturor elementelor supranaturale, trebuie să depistăm dacă aceste duhuri supranaturale reclamă sau nu supunerea omului.
Lucrarea Duhului Sfânt și ce a duhului rău sunt diametral opuse. Duhul Sfânt dorește ca oamenii să fie liberi, suverani dar celălalt le cere să fie total pasivi. Acesta este criteriul după care trebuie să judece credinciosul experiența sa. Depistarea faptului dacă a fost sau nu pasiv nu poate constitui soluția la toate problemele sale.
Dacă un copil al lui Dumnezeu dorește să fie liber va trebui să se debaraseze de NECHIBZUINȚĂ. Trebuie să aprecieze adevărata natură a lucrurilor. Minciunile satanice leagă adevărul lui Dumnezeu dar adevărul, descătușează. Desigur, cunoașterea adevărului, îl va costa pe creștin căci va dărâma slava deșartă pe care și-a însușit-o considerându-se mai avansat ca alții, mai spiritual, mai infailibil. Ce mare lovitură pentru el că trebuie să mărturisească faptul că e posibil să fie invadat! Dacă un copil al Domnului nu se va alipi cu totul de adevărul lui Dumnezeu, va fi o experiență dură să accepte acest adevăr dureros. Nu ne e greu să acceptăm un adevăr agreabil dar e foarte greu să accepți adevărul ce-ți spulberă propriul eu. A mărturisi că ai fost înrobit de vrăjmaș e cel mai greu lucru de făcut. Acceptarea adevărului este primul pas spre mântuire. Dumnezeu să ne dea harul să o putem face căci, chiar după ce un credincios a cunoscut adevărul există pericolul de a nu-l accepta. Este nevoie de smerenie și sinceritate.
Multe sunt drumurile ce ne conduc la adevăr. După ce a primit puțină lumină, credinciosul poate recunoaște că e susceptibil de a fi fost înșelat. Aceasta va da prilejul ADEVĂRULUI SĂ LUCREZE!