Concluzii
Autor: Maria Nechita
Album: Ploaia târzie
Categorie: Diverse

                                                                              Concluzii   

   Concluzia mea, prin Duhul, din tot ce am trecut până aici, a adus -liniștea și pacea și iubirea și răbdarea- în viața mea și aceste toate din Hristos. Am trecut prin niște încercări care credeam câteodată că nu se mai termină, însă credința lui Isus din mine șoptea „sunt terminate”. Totuși eu le simțeam tot mai mult înțepăturile. Dar ceea ce vedeam ca adevăr, era, că Roada Duhului se lucra în mine tot mai mult, cu trecerea timpului și știam că creșterea mea în credință atârna de încercările în care se lucra în mine voia Domnului. Cum mie îmi plăcea mult Cuvântul Domnului și-L cunoșteam ca Adevărul absolut, totuși ceea ce știam trebuia încercat și acest proces a fost destul de lung, ca mintea mea să înțeleagă Adevărul și să-L trăiesc zi cu zi.

   Romani 5:3-5. „Ba mai mult, ne lăudăm și în necazuri, căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea formează un caracter încercat, iar acesta aduce nădejde. Iar nădejdea aceasta nu dezamăgește, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne‑a fost dat.”    

   Iacov 1:2-4. „Frații mei, când treceți prin felurite încercări, să le priviți cu toată bucuria, fiindcă știți că încercarea credinței voastre aduce răbdare. Dar răbdarea trebuie să‑și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu vă lipsească nimic.”  

   1 Corinteni 10:13. „Pe voi nu v‑a ajuns nicio ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Iar Dumnezeu este credincios și nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, odată venită ispita, va pregăti calea de scăpare, ca s‑o puteți răbda.”    

   Ispitele și încercările nu le trimite Dumnezeu peste fiii Lui, dar întotdeauna este acolo să ne salveze și să ne învețe ceea ce avem nevoie pentru disciplinarea minții noastre, în care folosește Cuvântul Evangheliei, pe care noi ni-L asimilăm prin citire, meditare, învățare, împreună cu Duhul Domnului, care Logosul îl transformă în Rhema, ca să-L putem mânca și trăi, în situații.

   Și acum concluzii. Sunt mai multe concluzii la care am ajuns în urma acestor încercări. Dragostea, răbdarea, bunătatea, liniștea au fost cel mai mult lucrate în mine, în relații cu cei din familia mea, soțul, copii și vecinii și străinii, până la cei din stradă. Deși nu credeam că mai sunt deficitară aici, totuși am realizat că a fost și este mai mult de învățat, pentru sufletul meu, ca să seamăn tot mai mult cu cine sunt în duh. Perfecțuinea din Duh se lucrează încă în grădina sufletului meu, împreună cu Duhul Sfânt. Apoi dragostea, răbdarea, bunătatea, liniștea, s-au aliniat să poată acționa conform voii Domnului Isus, față de cei din alte denominații. Credeam că este bine să-mi arăt Adevărul, prin dezbateri, prin impulsurile firii mele, de a acționa. Însă Duhul Sfânt nu trebuie dezbătut de mine. El este în stare s-o facă oriunde și oricând dorește, în pace și liniște.

„În dragoste, cu răbdare, cu bunătate și-n pace, privesc la Isus Hristos din cei de lângă mine și nu mă oftic, că-I mai puțin din Hristos în cineva, ori mai mult din EL. Nu, ci voi iubi și mă voi jertfi cu drag semănând tot mai mult cu Domnul Isus. Apoi iubesc pe Isus Hristos din fiecare suflet de om din alte credințe diferite de credința mea, că-i mai mult sau mai puțin din Hristos în cineva, voi iubi, voi avea răbdare, voi fi bună și-n pace, stăruind în rugăciune și fapte bune față de orice om pentru care Domnul Isus Și-a dat viața, ca să-i slaveze de moartea veșnică.” Amin!

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/devotionale/291104/concluzii