1. Dragul meu și sora mea,
Scumpă creație, venită de sus.
Care este cea de-a doua poruncă?
Inspirată și lăsată ca lege, de Isus?

2. Iubirea, cel mai puternic sentiment,
Ca o mantie ce te cuprinde.
Oare nu tot așa este spus?
Chiar de Domnul nost' Isus?

3. Să iubim pe cel de lângă noi!
La aceasta suntem cu toții chemați.
Alta poruncă nu este mai mare,
Și chiar în Marcu îndemnați.

4. Însuși fiul lui Dumnezeu,
De cărturari fusese întrebat.
"Care este cea dintâi porunca?"
Și ei răspuns au căpătat.

5. Cea dintâi poruncă...
Spusese Isus, cu vocea lui cea blândă.
Îndreptându-se spre ei,
Să iubesti pe Domnul dumnezeul tău.

6. Totul in aceasta lume, si creația... si galaxia...
Nu s-ar fi putut crea, in toate în cele 7 zile.
Căci este spus, fără iubire,
Nu era împărăția!

7. Începutul si sfarsitul,
Primi oameni din Eden.
De la Geneza la Apocalipsa,
Totul este fenomen!

8. Nu este capăt, fără de altul,
Nu este prim, fără secund.
Tot așa nu poți iubi un frate,
Dacă întâi nu îl iubești pe Tatăl!

9. Sora mea, iubitul meu,
Nu putem iubi pe jumătate!
Căci cine nu iubește pe Domnul,
Nu este în Isus de fapt un frate!

10. Haideți să trecem în trecut,
Să-L întâmpinăm pe Învățător.
Legea Lui de sus lăsată,
Să o împlinim, la fel de roditor.

11. Dragul meu ce mă asculți,
Vremea e așa de aproape.
Cu iubire trebuie să lupți,
Căci venirea Lui se vede și în stele... și în ape.

12. Ascultare de Isus!
Legea pe deplin să o împlinim.
Căci la drapata Tatălui de sus,
Cu toți în prezența Lui dorim să fim.