Ce ropote de aplauze se aud după cortine de norii…
Niște îngeri fermecați striga bisuri repetate din ascunse culise…
Dumnezeu intr-o regie de neegalat trage calm de rețeaua cu sfori…
Sa fie pus in scena planul Sau din realitătiile bune de vise…

Copii de copii și părinți la alti părinți mai micuți. .
Intra pe scena rapid fără sa spună mai mult de un cuvânt …
Apoi rămân înrămați in poze și la arhivă trecuți. .
Pământ zâmbitor ce născut-a mai un mai fraged pământ …

Un act, altul și altul consumate in obscuritate si con de lumină…
Spectacolul existentei rulează fără oprire de ceva milenii …
Calendarul se rasfoieste între colturi de soare si luna cea plină …
Generatii trec prin colbul istoriei cum alai la palat toți curtenii. .

Da parcă prea devreme îmbrăcăm costum de părinții, puii prea iute ne cresc…
Suntem neatenți la autobuzele timpului care ne uita in stații. .
Pedalăm in gol, când încercam derivații din cuvântul iubesc”” …
Și naștem caldură stinsă când dragi ne sunt in alte complicate relații. .

Neaplecati, adunam jucăriile de pe podea in sac sau cutie …
Și haine spălam cu năduf și broboane mari de transpirații pe frunte…
Copii, doar copii au învățat de la Dumnezeu ca sa fie. .
Iar noi învățam fără sa știm, sa devenim ursuzi aceia cu plete cărunte. .

Si jucam ca niște cabotini care fac figurație in decor…
Neștiind ca e singurul rol care îl jucam mai prost sau mai bine…
Ne plângem de părăsirii in cuibul cel mare si gol. .
Si ștergem praful inexistent din blidar cu porțelanuri grijite și fine!

Ne așteptam pensia si nepoți pentru o zi măcar pe lună. .
Sa se prăvale din cer bucuria vieții peste acoperișul nins…
Si inima noastră de teama se face mica cât o alună…
Când pleacă mai iute decât, de atâtea ori cu asigurări au promis …

Si ne amintim bojdeuca din sat si părinți cu batiste udate…
Cuprinși de tristetea aceea sfâșietoare ce acum singuri simțim. .
Si înțelegem de ce se rup asa usor lucruri ce n-au fost odata sudate. .
De Dumnezeu in joc pe podele si inima nu mai putem să mințim …

Familie e îmbinarea aceea de ițe ce pânza de tihnă iși țese…
Când tați sunt așteptați cu masa dragostei in coș de scrânciob. .
Și mamele ostenite la plimbare cu fetița și păpușa trebe sa iese
Sa nu facă inima lor mica printre lacrimi țăndări sau ciob!

Și ii vom găsi in pragul nostru când puterea de al trece e atât de puțină. .
Vom trai prin ai nostri copii toate împlinirile și încercările lor…
Și Dumnezeu ținând mâna noastră care inca ii tine de mână…
Ne va desăvârși in piesa vieții la statura de minunat om și actor!

Amin!