Resurse pentru tristeţe
Autor: Andrei Tar
Album: Maturizare spirituala
Categorie: Diverse

 

 

Cauzele care duc la tristețe sunt diverse în viața omului. De obicei tristețea apare când ceva nu merge bine sau este sub limita așteptărilor omului, sau când cineva îl critică, îl defăimează, îl vorbește de rău. „Vântul de miazănoapte aduce ploaia şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită,” spune înţeleptul în Prov. 25:23. Ironiile colegilor de clasă sau de serviciu pot fi usturătoare și aducătoare de tristețe pentru suflet. Un om cu un caracter frumos nu trebuie să fac așa ceva niciodată, nu trebuie să râdă de cineva sau să-și bată joc de el, ci să-l ajute dacă poate. Adu-ţi aminte că oamenii sfinţi au fost adesea ironizaţi şi batjocoriţi. Nu pune vorbele rele la inimă, ci pune un scut al bucuriei în inima ta când eşti batjocorit pe nedrept. Matei 5:12 spune „Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” Bucuria adevărului este o resursă puternică pe care omul o poate primi în sufletul lui şi este adusă de către Duhul Sfânt venit de la Dumnezeu. Prin această bucurie au biruit mulţi credincioşi de-a lungul veacurilor batjocurile şi suferinţele cauzate de oamenii răi. Gândeşte-te la faptul că eşti scris în cartea mântuirii lui Dumnezeu dacă Isus este sfetnicul şi Domnul tău şi într-o zi ţi se va da dreptul la viaţă veşnică în Raiul Lui, iar toate întristările trecutului vor dispărea. Ȋn Luca 10:20 Domnul spunea: „Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” Gândul că într-o zi vei fi primit de Dumnezeu în Ȋmpărăţia Lui va alunga treptat negura tristeţii. Te vei maturiza în credinţă tot mai mult şi aceste sentimente negative vor pleca. Pavel în Romani 8:18 spune astfel: „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.”

 

               Tristeţea mai poate apărea şi datorită unor greşeli sau păcate personale, care aduc complicaţii, neîmpliniri şi pedepse divine. Primul lucru pe care trebuie să-l facă omul în cazurile acestea este să-şi dea seama ce-a greşit şi să se pocăiască cu sinceritate în faţa lui Dumnezeu, cerându-şi iertare. „Prin dragoste şi credincioşie, omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul, se abate de la rău,” scrie în Prov. 16:6. Omul trebuie să privească cu încredere spre iertarea Domnului Isus şi să nu dispere în starea lui greşită, ci să se schimbe în bine şi să iubească poruncile Domnului. Un sfat bun ni se dă în Evrei 12:5-8,11 „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte. Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

 

               Respingerea aduce de asemenea adesea tristeţe. Atunci când ești respins de o fată sau de un băiat, sau n-ai putut accede la un loc de muncă dorit, toate acestea pot genera supărări și tristeți în viața ta. O prietenie sau logodnă ruptă îţi spulberă visele şi te simţi rău. Nu-ţi plânge de milă, nu te autocompătimi şi nu te acuza pe tine sau pe alţii prea mult pentru treaba aceasta, ci vezi-ţi de viaţă în continuare, de şcoală sau de munca ta. Dumnezeu pregăteşte altceva pentru tine în viitor care ţi se va potrivi mai bine. Domnul Isus şi alţi oameni sfinţi au fost adesea respinşi în vremea lor. Apostolul Ioan spune despre Mesia Isus astfel: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu,” Ioan 1:1-12. Clasa politică şi religioasă a ţării l-au respins pe Isus, spre nefericirea lor de mai târziu, când, prin anul 70 d. C. , generalul roman Titus a distrus Ierusalimul. Istoria spune că au fost zile în timpul asediului când romanii au crucificat şi 500 de oameni într-o zi, până nu a mai rămas lemn pentru cruci prin împrejurimi. Nu degeaba plânsese Isus înainte cu vreo 40 de ani pentru Ierusalim, după cum scrie Luca 19:41-44 „Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea, şi a zis: Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” Avuseseră mulţi ani la dispoziţie ca să-şi reconsidere faptele după ce L-au răstignit pe Isus, să se pocăiască de păcatele lor şi să-L primească pe Isus în viaţa spirituală a ţării lor, dar n-au făcut-o. Au preferat micimea privilegiilor şi plăcerile lor, care i-au distrus în final. Nu te lăsa dominat de tristețea respingerii și nu lua decizii pripite și greșite, căci la urmă s-ar putea să-ți pară rău pentru vorba sau fapta făcută. Nu te răzbuna, fii sociabil, vorbește cu alți oameni cu care te înțelegi mai bine şi au un caracter mai frumos. Romani 12:19 spune „Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti, zice Domnul.”

 

               Multe alte motive de tristeţe şi supărare pot apărea în viaţa omului, dar adu-ţi aminte ce spune Cartea sfântă în Psalmul 37:7-8 „Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El! Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele! Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!” Mânia şi supărarea aduc numai probleme şi nefericire în viaţa omului. Multe certuri, cheltuieli prin tribunale, boli de inimă şi stomac pot apărea de la supărare. De aceea iartă cum a iertat şi Domnul Isus, chiar dacă ai de suferit o pierdere. Dumnezeu îţi poate da dublu înapoi în cursul anilor. Înţeleptul în Prov. 17:22 spune un mare adevăr: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” Cinsteşte-L pe Dumnezeu şi în vremuri de tristeţe, laudă-L pentru tot ce lucrează in viaţa ta, roagă-te cu credinţă şi mulţumeşte-I pentru prezent şi viitor. Omul trebuie să se automotiveze și să găsească metode și gânduri bune care să-i alunge supărarea și tristețea, gânduri bazate pe adevăr, pe Cuvântul lui Dumnezeu care este puternic şi dă stabilitate interioară omului. Toţi oamenii au perioade de tristețe, de apăsare, de supărare în vieţile lor, și acestea fac parte din mersul vieții pe pământ. Dar toate acestea vor dispărea într-o zi pentru omul bun, când va fi sus, în Locul pregătit de Domnul Isus pentru credincioşii Săi, după cum zice Duhul Sfânt în Apoc. 21:4-5 „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: iată, Eu fac toate lucrurile noi. Şi a adăugat: scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/devotionale/291280/resurse-pentru-tristete